Cum oferă statul niște bani fără să își asume vreo responsabilitate?

Aseară, navigând pe grupul de Comerț Electronic al ECOMpedia, am dat de o știre foarte interesantă despre un program de finanțare a companiilor, valabil în perioadă 2017-2020, cu un buget total de 71 milioane de lei, avizat de către Guvernul României încă de la început de an.

Practic, firmele care vor bani de la stat pentru site-uri, aplicații de mobil, sigle și acțiuni pe piețe din străinătate, pot să-și acopere până la 90% din cheltuiala, dar nu mai mult 50.000 lei/an, cu condiția să achite restul de 10%.

Probabil că vă întrebați unde e problema? Că doar se dau bani!

Problema nu este că se dau bani, ci modul în care se dau. Inițiativa este una bună, însă metoda de aplicare mi se pare lipsită total de răspundere. Nu poți să oferi bani companiilor printr-un simplu criteriu: „primul venit, primul servit. Nu poți să oferi bani fără să te intereseze cine e cel care vrea banii și cam care sunt șansele lui reale de a se impune pe o piață internațională extrem de competitivă.

Trebuie să existe niște criterii cât se poate de clare de departajare. Nu ambiguități, nu programe născocite peste noapte, nu fără a aplica zecile de studii și analize pe care statul sunt sigur că deja le are, pentru a putea afla cine merită și cine nu. Dacă tu, că stat, nu faci niciun fel de selecție, nu oprește nimeni un speculant să facă o firmă de import / export, să se prezinte apoi primul la ghișeul potrivit și să primească niște bani pe care nu-i merită și care oricum nu o să facă nimic.

Avem cu adevărat companii care se pot extinde pe piață internațională, companii care chiar au nevoie de ajutor atât financiar dar mai ales de contracte asigurate de către stat. Contractele respective nu costă statul mai nimic și se realizează extrem de simplu. La câteva luni, sau poate chiar mai des, au loc întâlniri între guvernanții noștri și omologii lor din alte state. În cadrul întâlnirilor astea nu se discută doar politică, ci dimpotrivă, se discută interesele comerciale pe care fiecare stat le are.

Tocmai de aceea, atunci când președintele sau prim ministrul, sau orice altă delegație, plecă spre America, grijă lor nu este să facă o poză blurata cu Trump, ci să se asigure că au luat în delegație cu ei și câțiva reprezentanți de principalele companii din România, reprezentanți ai mediului de afaceri și oameni care știu ce și cum să negocieze pentru dezvoltarea și creșterea economiei.

Noi preferăm să aruncăm niște bani, pe criteriul primului venit, fără să ne asumăm cu adevărat răspunderea, că doar nu dăm din buzunar și nu dorim oricum să fim răspunzători pentru eșecul altora.