Dating la 30+ ani: Între Daddy Issues și crize de vârstă mijlocie

Băi, sunt cât se poate de… tâmpit și o recunosc. Am insecurități, le știu bine, și lucrez zilnic să le țin sub control. Mai am și perioade când mă simt destul de down, dar nu cred că e depresie. Sau cel puțin nu mă consider depresiv. Poate sunt un pic negativist și prea pragmatic, dar asta vine din copilărie. De fiecare dată când îmi doream să fac ceva, familia și prietenii erau acolo să tragă frâna de mână. Așa că am crescut cu un fel de mecanism de autoprotecție: să fiu realist până la limita pesimismului.

Acum, la 35 de ani, am ajuns pe Tinder. Și ce să vezi? Experiența de dating online la vârsta asta e ca o vizită la Zoo – și nu mă refer la un loc cu animale simpatice care mănâncă frunze. Vorbim de o junglă socială unde regulile sunt aproape inexistente și specimenele se împart în două mari categorii: pustoaice de 20 de ani cu daddy issues și femei de 40 de ani, adesea căsătorite, care vor doar să-și găsească un boy toy.

Hai să începem cu pustoaicele de 20 de ani. O categorie aparte, fascinantă și oarecum înfricoșătoare. Sunt genul care vin cu un bagaj emoțional de dimensiuni cosmice. Practic, nu caută un partener de viață – caută un tată surogat. E un joc ciudat de imaturitate și așteptări nerealiste, unde tu, la 35 de ani, devii brusc figura autoritară care le lipsește. Ești acolo să le ghidezi, să le protejezi și, uneori, să le sponsorizezi micile capricii. În loc de o relație matură, primești o poveste distorsionată de kink-uri și roluri de putere, unde ele caută să fie „salvate” din propria lor imaturitate emoțională.

Și apoi, trecem la următoarea categorie: femeile de 40 de ani. Aici lucrurile devin și mai interesante. De multe ori căsătorite, cu copii acasă și un soț undeva în fundal, aceste femei caută atenție. Și nu vorbim doar de atenție emoțională – caută un boy toy. Un partener mai tânăr, jucăria lor sexuală care să le ofere scăparea de rutină. Și da, asta înseamnă că te transformi într-un fel de evadare temporară pentru ele. Relația nu e niciodată prea serioasă, dar niciodată prea relaxată. Este mereu într-un echilibru precar între distracție și escapism, iar tu ești acolo pentru a umple golurile pe care le lasă o viață conjugală lipsită de pasiune.

Suntem cu toții prinși într-o buclă de imaturitate și indisponibilitate emoțională. Ne credem mult prea speciali, fiecare dintre noi fiind protagonistul propriei povești. Egoismul și narcisismul par să fie la ordinea zilei, iar în peisajul modern, devine din ce în ce mai „cool” să pari că ai probleme psihologice. E la modă să fii o prințesă neînțeleasă sau o drama queen, și sincer, asta face ca orice relație să se simtă ca un reality show nesfârșit. Ne ascundem în spatele acestor etichete și jucăm roluri dramatice, doar pentru că așa ni se pare că ar trebui să fim văzuți.

Așa că da, Tinder la 30+ ani e o adevărată menajerie. E locul unde, în loc să găsești o relație, descoperi un spectacol continuu de daddy issues și crize de vârstă mijlocie.

Și ca să nu par ipocrit, recunosc că și eu am propriile crize de vârstă mijlocie. Semnele sunt evidente – îmi vopsesc părul, ies cu prieteni mult mai tineri decât mine și mă aflu constant într-o stare de tranziție, fie că vorbim de carieră sau de viața personală. Îmi mai dau târcoale și anxietățile din când în când, dar cine nu le are? E clar, toți avem momentele noastre în care ne luptăm cu trecerea timpului și, uneori, nu ne rămâne decât să râdem de noi înșine, poate chiar de pe Tinder.