Diminețile la țara sunt mai revigorante

Duminica pe la ora 11 am plecat din Bucuresti, am pornit la drum pe DN7, spre Tartasesti, apoi am facut stanga, spre casa, in Brezoaele. Familia a fost foarte bucuroasa, i-am revazut dupa aproape 3 luni de stat doar in oras. Mi-au lipsit plecarile, mi-a lipsit iarba, aerul curat, mirosul de flori, apusurile privite de pe scarile casei, soarele de dupa amiaza si leneveala in pat, pana la pranz.

Desi sunt foarte multe lucruri de facut aici si nu prea o sa am pauze, ma bucur enorm ca am reusit sa scap de oras pentru o saptamana, poate doua in cazul in care ploua. Bucurestiul are farmecul lui, insa la tara ma simt mai liber.

Sper sa apuc sa-mi vizitez prietenii si sa ma reconectez putin cu tot ceea ce fac ei. Deasemenea vreau sa imi vad bunicii, sa ii intreb de sanatate, probleme, sa ii imbratisez si sa raman peste noapte la ei. Pentru mine sunt speciali, m-au crescut si educat cat au putut de bine. Fara educatia lor nu as fi fost astazi aici si nu m-as fi bucurat de capacitatea incredibila de a discerne raul de bine. Datorita lor am invatat sa imi aleg deciziile in viata.

Insa astazi nu vreau sa ma gandesc la decizii ci doar sa ma bucur de soarele cald, aerul proaspat si revigorant. Am niste cateva probleme de sanatate de care sper sa scap aici, la tara, intre oamenii care ma iubesc si apreciaza cu adevarat.

Imi pare rau ca nu am posibilitatea sa contribui in dezvoltarea locurilor natale atat de mult pe cat as vrea. Ma gandeam sa intru in politica, insa nu stiu daca este o batalie care merita. Nu ma bucur de suficienta notorietate si influenta pentru a conta. Desi as putea avea idei bune, puterea corupe si imi este frica sa ma gandesc ce efect ar putea avea lupta mea impotriva coruptiei si incompetentei.