Evolutia mea in blogging

Aseara am spus ca am blog dar nu sunt blogger. Afirmatia mea poate fi sau nu adevarata, totul tine de punctul de vedere al persoanei care o mesteca. Unii o mesteca bine, altii mai putin bine, dar la final conteaza doar ce simt eu. Cel putin eu asa cred.

Practic, avand blog, pot spune ca sunt blogger, insa nu simt asta. Nu cred ca am ajuns suficient de cunoscut ca blogger, iar cand spun asta ma refer la a scrie bine, argumentat, corect gramatical, a fi citit si foarte comentat. Pana atunci raman doar Ioan, un tip cu blog.

Cunosc o multime de alte persoane care pot scrie mult mai bine decat mine, ar putea sa faca o diferenta in aceasca ciorba 2.0 din care multi facem parte. Din pacate nu vor blogguri, majoritatea dintre ei sunt prea lenesi sau sunt prea sictiriti de faptul ca n-au bani, viata e de cacat, si asa mai departe…

OK! Viata e de cacat, noi suntem de cacat, propria noastra existenta e de cacat si producem cacat in fecare zi. Nu pot spune ca eu ma cac ghiocei roz, viata e grea. Insa o viata plina de negativism si sictir e si mai grea! Cel putin astea e parerea mea, de om plin de cacat. Si eu sunt scarbit de anumite lucrurile, dar incerc sa evoluez, sa invat, sa scriu mai bine, sa fac bani, sa iubesc, sa … orice!

Am facut acum ceva vreme o gluma pe Twitter care este foarte adevarata. Am spus ca Twitter mi-a schimbat viata, bloggingul mi-a facut-o mai usoara iar trollingul mi-o va distruge. Simt nevoia sa explic mai pe larg despre fiecare lucru schimbat, despre cum fiecare mediu m-a ajutat sau nu. Cred ca este important ca fiecare din noi sa vedem ceea ce ne face bine, ceea ce ne dauneaza si sa le combinam armonios intre ele.

Sfarsitul anului 2007 a fost pentru mine un moment important. Atunci, la recomandarea unui bun prieten, am intrat pe twitter si am strambat din nas. HI5 rula pe vremea aia, Twitter era inca prea mic comparativ cu alte medii de socializare.

Totusi era perfect! Am ramas, am privit atent directiile in care doreau sa urce si am fost placut atins. In timp am inceput sa fiu dependent, sa ciripesc cat mai des si sa imi fac prieteni. Pentru mine Twitter a fost ca un frate mai mare, am crescut impreuna, am invatat impreuna, am facut bani impreuna, am mers dupa fete impreuna, am plans tot impreuna.

Dupa Twitter am simtit nevoia de a ma exprima putin mai mult, de a imi imprastia frustrarile intr-un spatiu personal mult mai bine conturat. Asa mi-am facut primul blog pe care scriam tot felul de tampenii si pe care adaugam foarte multe lucruri prin copy-paste.

Eram mic, idiot, fara experienta si fara a avea ceva concret de spus. Totusi m-am bucurat de atentia unor oameni mari, maturi, cu experienta in jurnalism, web development, copywrite, etc. Toate aceste cunostinte facute prin intermediul Twitterul m-au ajutat enorm, mi-au creat alte posibilitati si mi-au indreptat de cele mai multe ori atentia catre lucruri cu adevarat importante.

Stiu ca nu sunt perfect, nu scriu corect, sunt inca un nimeni si nu ma pot compara cu alte persoane din online. Insa pentru mine toate lucrurile de mai sus sunt importante. Faptul ca-mi platesc de cele mai multe ori hostingul, domeniile si tot ceea ce mai fac eu pe aici din bani castigati online, ma bucura. Chiar daca nu-mi pot etala castigurile online, nu-mi pasa. Nu vreau sa fac asta! Sunt foarte fericit ca merg intr-o directie pe care o consider buna. Am prieteni care ma corecteaza si trolleaza de catre ori este necesar. Sunt fericit ca invat lucruri noi in fiecare zi.

Evolutia este nativa caracterului uman. Nu pot intelege de ce multi o renega!