Uite ca vin si eu cu un articol putin cam intarziat. Poate putin mai mult, insa nu e important. Ceea ce conteaza este mesajul pe care incerc sa il ofer, sa il plantez ca o samanta in pament, aici, pe blog. Iar voi, ca o turma infometata de oi, imi cititi randurile si cugetati putin la anul 2011, faceti o pauza, va aduceti aminte de intamplarile importante care v-au marcat, bune sau rele, apoi reveniti la prezent. E 2012, iar timpul a trecut extrem de rapid, sau cel putin asa pare.
Serios acum, parca ieri eram cat un polonic, sugeam la sanul mamei. Apoi am crescut, am spus mama, am spus tata, apoi am crescut si mai mult, am spus au, mi-am luat prima bataie, primul sarut, prima noapte de amor, primele responsabilitati, primele probleme, primele afaceri reale, primele datorii… Viata este atat de plina si atat de frumoasa.
Si sunt doar la inceput!