M-am săturat să fiu pus la zid pentru bunătatea mea

Am ajuns într-un punct în care trebuie să îmi strig frustrarea: m-am săturat să fiu considerat un fel de robot multifuncțional, mereu disponibil pentru a rezolva problemele altora, mereu gata să își sacrifice timpul și energia pentru confortul celor din jur. Nu mai pot să suport ca oamenii să își asume că voi fi mereu acolo, să ajut necondiționat, fără să mă gândesc la mine, la nevoile mele, la sănătatea mea mentală. Este incredibil cât de des se întâmplă acest lucru și cât de mult mi-a influențat viața într-un mod negativ în ultimii ani.

Un fel de sclavie mascată în „cooperare”

M-am săturat să fac treaba altora pe lângă a mea.  Foarte des mi se cere ajutorul pentru sarcini care nu sunt ale mele, doar pentru că se știe că voi spune „da”. M-am săturat să fiu subapreciat și neplătit pentru eforturile mele suplimentare. Pare că toate eforturile mele, tot timpul depus și munca pe care o fac, trece complet neobservată. Nu pot să rezolv probleme altora ca și cum ar fi un lucru absolut normal. Nu pot rămâne pentru totdeauna „persoana de sacrificiu” pe care toată lumea o consideră garantată.

Prietenii: îmi consumă timpul ca și cum nu ar avea valoare

În plan personal, m-am săturat ca prietenii să creadă că timpul meu este infinit de disponibil și că nu valorează nimic. M-am săturat să îmi amân propriile planuri și responsabilități doar pentru a-i asculta pe ei, pentru a le oferi sprijin emoțional, chiar și atunci când eu însumi sunt pe marginea epuizării. Nu este doar obositor, este epuizant mental și emoțional să fii mereu „terapeutul de serviciu”, fără să primești ceva în schimb, fără ca cineva să îți ofere o mână de ajutor atunci când ai nevoie. Nu îmi pasă cât de egoist sună dar am nevoie de timp pentru mine, de spațiu pentru a mă regăsi și pentru a mă concentra pe lucrurile care contează pentru mine.

Familia: dramă nesfârșită care îmi distruge echilibrul

Și apoi este familia. Ah, familia! O sursă nesfârșită de drame și probleme care îmi distrug aproape zilnic buna dispoziție și cheful de muncă. Nu este deloc ușor să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut atunci când ești înconjurat de negativism, când ești bombardat constant cu probleme pe care nici măcar nu ar trebui să le rezolvi tu. De ce trebuie să fiu mereu eu cel rațional și matur când în realitate am propriile mele lupte de dus? Este nedrept, este obositor și, sincer, m-am săturat.

E timpul să pun stop

Este clar pentru mine că trebuie să pun o limită. Trebuie să învăț să spun „nu”, să îmi impun dreptul la liniște, la respect și la un minim de considerație. Nu mai vreau să fiu considerat mereu disponibil, nu mai vreau să fiu tratat ca și cum timpul și energia mea sunt resurse inepuizabile. Am nevoie de o pauză, am nevoie să mă concentrez pe mine, pe ce este important pentru mine, pe sănătatea mea mentală și emoțională. Iar cei care nu pot să înțeleagă asta, poate că nu merită să fie în viața mea.