De ce nu va avea succes prima masina electrica romaneasca

Probabil zilele astea ați vazut prin presa informatii despre prima masina electrica ce urmeaza sa fie construita in Romania. Mai exact, in urma cu 2 zile, la Cluj a fost prezentata o macheta a unei viitoare masini electrice low-cost.

Conform informatiilor publicate de presa, masina o sa coste intre 5000 si 6000 de euro, o sa dispuna de o autonomie de 100 km iar prototipul o sa fie functional pana la sfarsitul acestui an. Masina a fost proiectata de catre o companie Belgiana in parteneriat cu Universitatea Tehnica din Cluj si a fost prezentata in cadrul festivalului de arte digitale Clujotronic organizat de Institutul Francez şi Centrul Cultural German.

Ce problema vad eu?

In momentul de fata masina se numeste Go4two. Pe bune? O companie belgiana alaturi de Universitatea Tehnica din Cluj, vor sa faca o masina pe care o promoveaza in presa ca fiind „maşină electrică sută la sută românească” iar numele este Go4two?  Chiar nu gaseau un nume care sa nu duca instant cu gandul la Smart Fortwo sau ForFour?

La capitorul design, macheta Go4two arata ca o caroserie de Smart Fortwo realizata din plastelina. Deci nu doar numele este neinspirat, chiar si forma caroseriei.

Iar cireașa de pe tort vine de la Ştefan Breban, membru al echipei de la UTCN care a declarat ca „Vehiculul este gândit astfel încât să asigure deplasarea din punctul A în punctul B”. Un adevarat Sherlock Holmes. Nu? Afirmatia lui Breban este comparabila cu lui Nicolae Guta, care ne învață că “milion cu milion fac mai multe milioane”.

Sa inteleg ca pana acum un vechicul nu era gandit sa asigure deplasarea intre doua sau mai multe puncte. A fost necesar un geniu romanesc pentru a concepe o masina capabila sa asigure deplasarea intre din punctul A in punctul B.

„Henri Jonckheere, directorul belgian al unei firme de IT din Cluj-Napoca, iniţiatorul proiectului” spune ca masina este dezvoltata de compania sa in colaborare cu UTCN. Cu alte cuvinte, chiar daca masina este produsa si conceputa 100% in Romania, nu e tocmai romaneasca 100% asa cum s-a mediatizat in presa.

Spre deosebire de Breban, Henri Jonckheere ofera  totusi cateva informatii inteligente despre autonomia masinii de 100 km (200 cu baterie optionala), faptul ca vor exista 2 modele, una limitata la 45 km/h destinata utilizarii in oras si inca una la 80 km/h dar si ca au nevoie de 10 bucati functionale pentru a face omologarea.

De ce nu va avea succes?

Pentru ca Romania sta foarte prost la capitolul infrastructura. Chiar daca initiativa este una buna, laudabila, realizarea infrastructurii de incarcare presupune parcari speciale si investitii pe care statul nu este pregatit sa le faca. Gandit la rece, strict ca proiect, este ok. Realitatea insa e alta.

Si pentru ca am fost tras de urechi de un prieten, adaug urmatoarele. Cred ca mediul de business (adica sectorul privat) o sa contribuie extrem de mult in dezvoltarea infrastructurii la care ma refer. Spre exemplu, majoritatea supermarket-urilor isi vor dezvolta propriile puncte de incarcare (Kaufland e un exemplu de urmat).

De asemenea, este posibil ca dezvoltatorii imobiliari sa includa in urmatorii ani in planurile de dezvoltare sisteme de incarcare pentru masinile electrice, producatorii de garajuri la fel. Pe autostrazi e posibil sa vedem statii de incarcare in fiecare benzinarie, poate chiar puncte de baterry swaping rapid pe baza de abonament.

Viitorul este promițător.