E joi dimineața și, în loc să savurez o cafea, navighez printre tab-uri pe eMAG. Am o problemă: știu ce vreau (o cafea bună cu lapte, proaspătă și fără gustul ăla de boabe arse), dar am patru variante care mă trag în direcții diferite. Nu e un tutorial, e pur și simplu lupta mea interioară între estetic, putere și comoditate.
Krups Espresseria Automatic – „Calul de povară”
Mă uit la Krups EA810B și mă gândesc că e cel mai sincer aparat. Nu e cel mai arătos, e un negru simplu, dar are sub capotă 1450W și sistemul ăla Thermoblock patentat care promite cafea fierbinte de la prima ceașcă.
Are doar 3 setări de temperatură și 3 de râșnire. E puțin? E de ajuns?
Îmi place că e compact și mă întreb dacă e genul de aparat pe care îl uiți în colțul bucătăriei și el își face treaba fără să ceară atenție. Pare varianta pentru cineva care nu vrea să facă o întreagă filozofie din apăsatul unui buton.
Samus Maestro 20 – „Obiectul de artă”
Aici intervine latura mea care vrea design. Samus Maestro 20 arată a aparat de barman profesionist. E din inox, are un manometru pe față și, surpriza cea mare: o pompă de 20 de bari. Majoritatea au 15.
Rezervorul e uriaș, de 2.3 litri – practic poți face cafea pentru toată strada.
1076 lei la eMag
Dar e un espressor manual (folosești portafiltru), chiar dacă are râșniță integrată cu 200g capacitate. Mă văd în unele dimineți curățând portafiltrul și presând cafeaua cu compactorul lor integrat, dar mă întreb: în diminețile de luni, chiar am chef de ritualul ăsta? Arată incredibil pe blat, dar cere timp.
Philips Seria 1200 – „Gadget-ul modern”
Aici intrăm în zona de tehnologie. Philips EP1224/00 e pentru mine cel mai „curat” aparat. Touchscreen-ul ăla intuitiv te face să te simți ca și cum ai programa o rachetă, nu o cafea.
Are o râșniță ceramică cu 12 trepte de măcinare. Ceramică, deci teoretic nu arde bobul și e mai silențioasă.
Plus sistemul AquaClean care zice că nu trebuie să-l decalcifiezi vreo 5000 de cești. Sună a visul oricărui om leneș (ca mine).
Dar oare interfața aia tactilă e atât de rezistentă în timp pe cât e de arătoasă?
De’Longhi Magnifica S – „Legenda fiabilă”
Ultimul pe listă, dar probabil primul în mintea multora: De’Longhi ECAM 22.112.B. E clasicul negru-argintiu pe care îl văd peste tot.
Omule, are 13 setări la râșnița de oțel. Adică poți să te joci cu granulația până când găsești profilul perfect pentru boabele alea scumpe pe care le-ai luat recent.
E un aparat „muncit”, cu butoane mecanice și rotiță, ceea ce îmi dă un sentiment de siguranță. Știi că dacă apeși pe butonul de „2x Espresso”, aia primești.
E genul de aparat care, deși e din plastic la exterior, simți că o să funcționeze și peste 5 ani la fel ca în prima zi.
Concluzia e că nu am nicio concluzie.
Să merg pe forța celor 20 de bari de la Samus și aspectul de inox? Să aleg simplitatea robustă de la Krups? Să mă las furat de ecranele de la Philips sau să merg pe „siguranța” celor 13 setări de la De’Longhi?
Voi ce ați alege? Contează mai mult ritualul manual sau faptul că aparatul face totul singur în timp ce tu încerci să-ți deschizi ochii?