Primul atac de panică pe care l-am avut

Cu mulți ani în urmă, înainte să mă angajez la PC Garage, am traversat o perioadă dificilă în care încă locuiam în București, dar eram într-o fază de tranziție între locuri de muncă. Stresul din acea vreme era constant și avea două aspecte principale: lipsa stabilității financiare, ceea ce mă punea în situația de a mă întreba mereu „Cum voi plăti facturile și costurile de întreținere?” și incertitudinea legată de direcția profesională, pentru că nu aveam claritate în privința următorului pas și a ceea ce aveam să fac.

În ceea ce privește prima situație, era evident că aveam nevoie de bani, pe care trebuia să-i obțin din aproape orice activitate posibilă. În cea de-a doua privință, lucrurile erau mult mai nesigure și erau exacerbate de faptul că nu aveam diplomă de bacalaureat și nici studii superioare. În mintea mea, mă simțeam total nepregătit din punct de vedere profesional. Cu toate că aveam o experiență semnificativă ca blogger și aveam cunoștințe extinse în rândul multor persoane, nu am apelat la ajutor dintr-o anumită rușine de a cere sprijin pentru a-mi găsi un loc de muncă.

În acel moment, am trăit primul meu atac de panică. A fost o experiență șocantă, deoarece nu înțelegeam pe deplin ce simțeam, dar simțeam cumva că ceva nu era în regulă. Inima a început să bată puternic și neregulat, am început să respir greu și simțeam că nu am suficient aer, tremuram, aveam o senzație puternică de neliniște, stare generală foarte proastă și totul părea haotic. Aș putea spune că simțeam o frică irațională, o lipsă totală de control și mă simțeam copleșit.

M-am simțit ca și cum aș fi fost într-o bulă de nesiguranță și disconfort din care nu pot să ies. Toate aceste sentimente și senzații au culminat în acel atac de panică, în care corpul meu a reacționat într-un mod copleșitor la toate aceste gânduri și emoții.

A fost un moment de mare confuzie și disconfort, iar acea experiență a marcat începutul conștientizării mele asupra anxietății și a nevoii de a căuta sprijin pentru a înțelege și gestiona aceste emoții intense.

După acea experiență neplăcută, am găsit un loc de muncă la un mic studio de videochat unde am lucrat aproximativ jumătate de an. Cu toate că nu am avut pretenții ridicate, situația nu s-a îmbunătățit semnificativ. Salariu era foarte mic și fluctuant iar de cele mai multe ori abia reușea să acopere necesitățile lunare. Această realitate m-a determinat să aleg să părăsesc Bucureștiul și să mă întorc în Brezoaele pentru aproape un an.