Șoc și groază! Rămânem fără mâncare. Oare?

Cam peste tot, presa publică aproape la indigo același titlu, că urmează „foamete de proporții Biblice”, plus niște cifre care tot oscilează intre 250 de milioane de oameni și 821 milioane.

Toate știrile alarmiste sunt pe fondul unul avertisment făcut de către ONU, anunț care legătură mai degrabă cu țările super sărace unde situația era oricum la pământ.

Asta nu înseamnă că nu vom fi afectația sau că agricultura nu este afectată de către secetă, ci doar că situația nu este chiar așa de neagră precum se titrează.

Ce mi se pare de rahat este că n-am văzut pe nicăieri să se discute despre o altă problemă pe care o avem, o problemă pe care dacă o rezolvam nu ar mai exista riscul de foamete la nivel global.

Dar înainte să scriu despre această problemă, hai să vorbim putin despre excese.

Cum evaluam de fapt foametea?

După mine, foamete înseamnă să nu ai efectiv ce să mănânci.

Personal am trecut prin situații foarte dificile, situații despre care m-am ferit să vorbesc deoarece nu-mi face plăcere să mă gândesc la circumstanțele respective. Totuși, cred ca e un moment potrivit să spun că am o familie destul de săracă.

Avem toate cele necesare, nu murim de foame dar am trecut prin situații în care nu avem ce să mâncăm, nu aveam bani de plătit facturile, ba chiar am avut o perioadă foarte dificilă când nu am avut nici măcar energie electrică.

Îmi este foarte greu să scriu despre lucrurile astea și știu că părinții mei nu vor fi foarte fericiți după ce vor citi aceste rânduri,  însă au muncit mult și au făcut eforturi incredibile pentru a ne ridica din sărăcie.

Abia în ultimii 10 ani am început să investim în condiții de viață mai bune, însă am înțeles cu mult timp în urmă că niciun fel de muncă nu este rușinoasă.

Indiferent că dai cu matură, cureți toalete, ești cu sapa în spinare pe câmp sau că lucrezi într-o corporație, citatul ala cu munca înnobilează omul este la fel de valabilă.

Așa că revin la întrebarea de mai sus. Cum evaluam de fapt foametea?

Foamete este când nu ai ce să mânaci sau când în loc de 3 burguri o să iei doar unul, in loc de 4 McPuişor cumperi 2, sau în loc de 2 shaorma iți faci niște cartofi prăjiți acasă?

În vreo 7 ani de locuit în Bucuresti am observat un fenomen care se tot repetă, excesul. Exces de mâncare cumpărată fără rost, exces de alcool băut ca să nu ne lăsăm mai prejos în fața „prietenilor”, exces în etalarea mașinilor pe care nu prea avem unde sa le parcam, exces cam în orice.

Nu sunt ipocrit, la rândul meu am făcut și fac excese. Fumam în exces, beam cafea în exces, turnam zahar cu nemiluita, cumpăram mai multă mâncare decât aveam nevoie, băgam dulciuri și sute de sticle de suc anual.

Abia pe la 28 de ani am început să fiu mai conștient, să încerc să trăiesc mai sănătos, să fac mai puține excese și să respect mai mult natura. Dacă am face mai puține excese am fi mai sănătoși și am avea din toate mai mult. Trebuie să ne asumam faptul că suntem prosti, să ne evaluam situația și sa vedem ce putem schimba ca să ne fie mai bine.

Dacă ai avut răbdare și ai citit până aici, hai să evaluam o problemă globală, problema aia care ar rezolva foametea la nivel global, probabil pentru totdeauna. Este legată tot de excese.

Cifrele stau cam asa: în America și Oceania (insulele din pacific și Australia) se pierd 33% din producția agricolă, 11% înainte de recoltare, 10% prin procesare, 8% în timpul vânzării și 39% după ce ajunge la consumator.

Sursa pentru statistica de mai sus este U.N. Food and Agriculture Organization, găsiți articolul pe New York Times.

Știți cațe tone de mâncare se pierde anual? Cam 716 milioane de tone!

Vă atașez mai jos un „numărător” care ține evidența în timp real.

Cifrele astea spun cât se poate de clar că la nivel global avem o problemă mult mai gravă.

Foametea nu este problema, foametea este consecința tuturor exceselor.

Totalul de mâncare aruncată în US reprezintă 25% din totalul de apă necesar la nivelul întregii tari.

Ca să înțelegeți mai bine facem altă comparație. Cu mâncarea care este aruncată, care expiră sau care se pierde din diferite motive în Statele Unite, plus Europa, am putea să hrănim toată populația planetei de 3 ori. Adică producem anual de cel putin 3 ori mai multă mâncare decât avem nevoie.

Prin urmare, dragi jurnaliști, cum evaluam foametea și când ne punem pe scris niște materiale decente?

photo credit: shixart1985 Hamburgers on a hot barbecue with smoke. via photopin (license)