Solicitarea datelor din arhive private: Drepturi legale și costuri asociate

În era digitalizării și a drepturilor cetățenești tot mai accentuate, accesul la datele personale devine un subiect de interes major. Fie că vorbim despre foste locuri de muncă, contribuții la pensii sau documente de vechime, oamenii au nevoie de aceste date mai ales atunci când ajung la pensie. Totuși, în România, multe dintre aceste date sunt gestionate de arhive private, iar pentru a le obține, foștii angajați sunt nevoiți să plătească sume considerabile. În acest articol, analizăm dacă aceste taxe practicate sunt legale și de ce statul ar trebui să fie principalul administrator al datelor personale.

Taxe practicate pe piață pentru accesul la datele personale

Pe piața serviciilor de arhivare, tarifele pentru accesul la date personale variază semnificativ. De obicei, firmele de arhivare solicită între 150 și 200 lei pentru căutarea datelor, la care se adaugă o taxă suplimentară de aproximativ 100 lei pentru eliberarea/cercetarea fiecărui an de vechime. Aceste sume pot să ajungă la valori considerabile, mai ales pentru cei care au o vechime de zeci de ani și au lucrat la diverse companii desființate sau care au fost transferate în arhive private.

Ceea ce face situația și mai frustrantă pentru cei aflați în pragul pensionării este faptul că ei nu au avut niciun control asupra modului în care datele lor au fost gestionate. În multe cazuri, arhivele au fost transferate către firme private fără consimțământul sau implicarea directă a fostului angajat.

Dreptul de acces la date personale conform GDPR

Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), care guvernează protecția datelor personale în Uniunea Europeană, prevede în mod clar că accesul la datele personale trebuie să fie gratuit pentru persoanele vizate. În anumite cazuri, dacă cererile sunt nefondate sau excesive, entitățile care prelucrează datele pot solicita o taxă rezonabilă, dar acest lucru ar trebui să fie excepția, nu regula.

Taxele pentru căutarea și eliberarea documentelor legate de activitatea profesională a unei persoane, în special dacă acestea sunt necesare pentru calcularea pensiei, ridică serioase întrebări cu privire la conformitatea acestor practici cu legislația europeană.

Legalitatea acestor taxe și responsabilitatea statului

La o privire mai atentă, se pune problema de ce ar trebui să plătească individul pentru accesul la propriile date, mai ales când aceste informații sunt esențiale pentru obținerea pensiei. Statul român, prin intermediul Inspecției Muncii (ITM), ar fi trebuit să fie responsabil pentru păstrarea și gestionarea acestor arhive. Transferul lor către firme private, fără o alternativă gratuită oferită de stat, ridică întrebări legate de responsabilitatea autorităților.

În esență, cetățenii se află în fața unei dublei penalizări:

1. Nu au avut control asupra transferului datelor lor către firme private.
2. Sunt nevoiți să plătească sume considerabile pentru accesul la aceste date, sume care, în teorie, ar fi trebuit să fie acoperite de administrația de stat.

Concluzie

Sistemul actual, în care accesul la datele personale din arhive este condiționat de plata unor taxe semnificative, este unul discutabil din perspectiva legalității și echității. Conform GDPR, accesul la aceste date ar trebui să fie gratuit, iar statul român ar trebui să asigure o administrare corectă și gratuită a datelor care afectează drepturi esențiale, precum pensia.

Este momentul ca autoritățile să revizuiască acest sistem și să găsească soluții care să protejeze cetățenii, oferindu-le acces gratuit și rapid la datele care le aparțin, fără să fie nevoiți să plătească firme de arhivare pentru un serviciu care, de fapt, ar trebui să fie asigurat de stat.