Uneori trebuie doar sa astepti

In urma cu multe vreme m-am luptat cu tot ceea ce inseamna statul la tara, am plecat in Bucuresti si am incercat sa fiu pe picioarele mele (independent). Pentru aproape un an am colindat Calea Mosilor, am petrecut saptamanal alaturi de prietenii din e… Varza, am locuit in acelasi bloc cu ICSU (desi am aflat unul de altu abia dupa ce m-am mutat), am facut o multime de bani din blogging fara sa ies din apartament si m-am simtit excelent. Totusi, dupa o vreme, am simtit nevoia sa ma intorc la tara.

Viata ne da suturi in fund, insa n-am dat niciodata inapoi si am mers mai departe. Nu mereu este totul roz, iar atunci cand nu ai grija cum iti sacrifici timpul, o iei pe un drum descendent extrem de rapid. Nu-i deloc greu sa te ridici, insa ai nevoie de rabdare, un scop si multa dedicare. Pentru multi e usor, deoarece fac diverse lucruri din pasiune si chiar reusesc sa faca bani din asta. Bravo lor! Insa atunci cand ajungi sa faci bani, trebuie sa ai grija. Pasiunea si scopul initial pot fi usor alterate.

N-am alergat niciodata dupa bani, insa trebuie sa recunosc faptul ca acum am nevoie de ei, mai mult ca niciodata. A doua mea tentativa de independenta a esuat dupa jumatate de an. In luna martie m-am mutat in Bucuresti, in scurt timp am inceput sa lucrez pentru Infotouch Systems si am incetat sa-mi duc pasiunile mai departe. Pentru o vreme a fost totul ok, insa orgoliul personal si lipsa timpului liber cu care eram obisnuit, m-au facut sa-mi dau demisia dupa doar 3 luni. A fost o greseala pe care o recunosc si mi-o asum. Am dorit sa fac mai mult, insa am ajuns sa fac nimic.

Dupa cum am precizat mai sus, atunci cand o iei in jos, drumul poate sa fie extrem de rapid. Insa poate la fel de bine sa fie extrem de lent, cu multe hopuri si chestii care te lovesc.

Uneori trebuie doar sa astepti. Nu inseamna ca renunti, ci doar astepti atent sa gasesti solutii care te scot din vulcanul stins in care tocmai ai cazut. Nu te astepta la ingeri salvatori. Majoritatea sunt prea timizi sau prea fricosi ca sa dea din aripi pe langa tine. Cel mai bine este sa lupti, sa iti fixezi scopuri in viata si sa incerci sa le atingi. Nu trebuie sa fi dezamagit daca nu o faci, important este sa te ridici si sa te bucuri de fiecare treapta pe o lasi in urma.

Ai grija totusi sa nu le rupi, este posibil sa fi nevoit sa le urci din nou. Asa ca invata, uneori trebuie doar sa astepti.

Si daca tot astepti, invata. Nu iti strica sa inveti chestii noi sau sa cunosti persoane noi. Pentru mine blogging-ul a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat (dupa Twitter). Cum spunea Costin, probabil eu sunt cel mai mare fan Twitter din Romania. Ei bine, nu prea mai sunt. Insa prin intermediul retelelor de socializare am cunoscut persoane noi de la care am invatat diverse chestii bune. As vrea sa pot scrie o lista cu toate persoanele astea si sa le multumesc public. Insa stiu ca marea majoritatea ar prefera sa fie „anonimi”.

Ma opresc aici, la 608 de cuvinte scrise. Am aberat destul de mult si probabil prost. Nu de putine ori mi s-a spus ca sunt negativist sau ca imi ofer prea putine credite. E adevarat, fac asta des, insa asta sunt eu. Atunci cand incerc sa-mi alung nesiguranta din texte, scriu fals. Iar decat sa scriu fals, mai bine nu scriu deloc.

Va salut.