Viata in deriva

E amuzant cum viata unei persoane oscileaza exact ca un sinus. Urca pana la un nivel, apoi coboara sub zero. Mult sub zero as spune. Viata mea este in deriva. Nimic nou totusi. Sunt obisnuit sa ma redresez, sa lupt pentru ceea ce am, sa urc si apoi sa pic. Cu cat urc mai sus, cu atat ma doare mai tare atunci lovesc limita de jos.

In momentul asta nu am job, deci n-am un venit stabil. Acest lucru este cea mai mare dezamagire pe care o am, insa nu singura. Totusi sunt irelevante dezamagirile „secundare”. Trebuie sa platesc facturile cumva. Daca o sa stau sa ma plang din orice rahat, nu ma ajuta cu nimic. Dupa cele doua saptamani in care „m-am relaxat” la tara si peripetia de saptamana asta cu buletinul, trebuie sa ma intorc in grota mea din Bucuresti si sa-mi caut de munca.

Nu-mi permit sa pierd vremea aiurea. Am nevoie de bani, job si satisfactie intelectuala. Trebuie sa simt ca munca mea este apreciata si in primul rand utila. Altfel simt ca muncesc degeaba si ma afecteaza psihic, avand o influenta directa si asupra starii mele fizice. Nu stiu cati dintre voi sunt capabili sa inteleaga acest lucru, insa atunci cand iti face placere domeniul in care lucrezi, te simti bine. Totul este echilibrat, iar pentru mine, fiind balanta este foarte important acest aspect.

De asta am refuzat multe joburi si poate tot de asta refuz in continuare anumite oferte. Sunt o persoana complicata, creativa, care se implica in ceea ce face si care are nu are nevoie de o atmosfera corporatista. Probabil de asta sunt mai atras de independenta si antreprenoriat, imi place sa muncesc pentru mine.