magazin uleiuri auto tartasesti
PublicitateVrei să iți promovez produsele sau serviciile pe blog?

Visurile unui copil de la țară

Pe la 10 ani eram un copil destul de cuminte. Desigur, mă murdăream constant, eram foarte activ, cădeam cu bicicleta și eram foarte curios să învăț cum funcționează anumite chestii. Nimic neobișnuit pentru un copil. Nu?

In general nu apucam să ajung acasă cu o jucărie nouă fără să o desfac, să văd ce se află înăuntru, cum sunt conectare toate piesele și ce rol au. Mereu am fost o persoană pasionată de partea tehnică.

Unul dintre bunicii mai avea tractor. Nu prea eram pasionată de mecanică, însă îmi amintesc că de fiecare dată când familia mergea pe camp să punem varză, îmi plăcea să mă urc pe aripile tractorului sau pe lateralele mașinii de pus varză și să analizez cum se învârt roțile și ansamblele mecanice.

Tot pe la vârsta respectivă am inceput să fiu pasionat de electronică, meserie „furată” de la tata, care la rândul lui terminase studii in domeniu și era pasionat de „fire și electricitate”. In vremea respectivă nu aveam acces la calculatoare și diferite gadgeturi. Existau, însă erau scumpe și nu prea ajungeau pe piața din România.

Eram fascinat să-l privesc pe tata lucrând și schițând cu grija circuite electronice pe hârtie, urmând ca mai apoi să le reproducă real pe placi ceramice acoperire cu o pojghiță subțire din cupru.

Îl priveam ca pe un artist, un pictor, doar că în loc de pensulă și canvas, operele lui erau niște orașele mici formate din condensatoare, bobine, rezistențe și tranzistoare, iar circuitele păreau să fie drumuri care le leagă pe toate.

Într-o dimineață, când erau plecați de acasă, am luat pistolul de lipit, câteva tranzistoare și leduri, m-am ascuns sub masa de la bucătărie și am făcut primul meu circuit basculant. Cred că i-am stricat jumătate dintre led-uri până când am reușit să fac circuitul respectiv să aprindă pe rând, când roșu, când verde.

Deși m-au certat, cred că erau de fapt foarte mândri de încercarea mea, urmând că mai apoi să-mi ofere un letcon și o trusă de șurubelnițe drept cadou.

Trusa de șurubelnițe primită cadou
Trusa de șurubelnițe primită cadou

Din păcate n-am continuat drumul spre electronică. Am învățat câte puțin, atât când mi-a permis la momentului respectiv capacitatea mea de a înțelege și asimila anumite informații. Am făcut totuși amplificatoare, boxe, jocuri de lumini și am tot reparat un radio casetofon International până când nu mai stătea carcasa în șuruburi.

Primul business incercat. Confecționare de subwoofere auto.

Ulterior, în liceu, am descoperit muzica electronică, jocurile video și am început să scriu poezie. Dubioasă combinație, când inginer, când poet. Habar nu aveam spre ce cale să merg.

Mi-ar fi plăcut să studiez jurnalismul, să scriu pentru o publicație de gaming sau de tehnologie. In vremea respectivă citeam revista LEVEL, Chip și Connect, fiind fascinat de evoluția tehnologică foarte accelerată.

Aveam un computer second hand, slab, foarte slab chiar și pentru timpul respectiv. Însă am învățat tot ce am putut despre IT, până când mi-am permis la final de liceu să cumpăr componente pentru un PC nou.

Primul PC. AMD K6, placa video Voodoo 3 2000

Tot la final de liceu am descoperit Twitter și blogging-ul. Am realizat că pasiunea mea pentru a scrie are șanse. Am inceput să public poezie, apoi știri, opinii despre diferite subiecte și tot așa.

La final de liceu nu știam ce vreau sa fiu. It-ist, poet, electronist, jurnalist, blogger. Nici acum nu știu.

Imi poți sustine munca achiziționand produse de la eMag sau PC Garage prin intermediul linkurilor de afiliere.
2 Comments

Lasa si tu un comentariu!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.