Dacă urmărim cu atenție discursul politic actual din România, observăm o convergență tot mai clară a unor tactici care, la prima vedere, păreau izolate. Asistăm la un proces de „import” al unor strategii de comunicare agresive, consacrate în spațiul american de către aripa dură a Partidului Republican, care sunt acum adaptate și implementate coordonat de PSD și aripa conservatoare a PNL.
1. „Pesta” și Demonizarea: PSD împrumută tactica fricii
PSD a abandonat aproape complet dezbaterea administrativă în favoarea unei retorici de tip „război cultural”. Etichetarea reformiștilor, a miniștrilor tehnocrați sau a unor lideri precum Ilie Bolojan drept „pestă” sau „pestă hashtagistă” nu este o simplă scăpare de limbaj. Este o tehnică de dezumanizare a adversarului.
În SUA, acest mecanism este folosit pentru a transforma opoziția într-un „pericol existențial”. În România, PSD folosește acest jargon pentru a construi un zid între electoratul său fidel și orice formă de administrație bazată pe eficiență, care ar putea expune ineficiența sistemului clientelar.
2. PNL și „Platforma Conservatoare”: Fragmentarea ca metodă de control
Simultan, în interiorul PNL, apariția unei grupări conservatoare care forțează ruptura ideologică pare să completeze „cleștele” politic. Prin impunerea unei agende care izolează aripa moderată și tehnocrată a partidului, această platformă nu doar că slăbește PNL, dar elimină „centrul de greutate” care ar putea atrage votanți moderați.
Aceasta este o manevră clasică de „pincer movement”: în timp ce PSD atacă din exterior cu etichete infamante, „conservatorii” din PNL subminează orice alternativă din interiorul dreptei, lăsând electoratul blocat într-o binaritate toxică.
3. Amprenta „Trumpistă”: „Noi suntem răi, dar ei sunt mai răi”
Cea mai evidentă paralelă cu tacticile „trumpiste” din SUA este justificarea morală prin relativism: „Poate că suntem corupți sau ineficienți, dar adversarii noștri sunt un pericol pentru țară”.
Această tactică, pe care o observăm transpusă perfect în declarațiile liderilor PSD și în retorica noii aripi PNL, are scopul de a:
Paraliza analiza rațională: Alegătorul este forțat să aleagă „răul mai mic” în loc să ceară performanță.
Justifica orice derapaj: Dacă adversarul este o „pestă”, atunci orice metodă folosită pentru a-l opri — fie că vorbim de atacuri mediatice sau epurări interne — devine, în ochii susținătorilor, un act de „autoapărare”.
Concluzie: O coordonare pentru conservarea puterii
Această coordonare între tacticile PSD și cele ale aripii conservatoare din PNL sugerează un proiect mai mare: supraviețuirea unui sistem care refuză modernizarea. Prin importarea acestor tehnici americane de manipulare a fricii, cele două partide nu se luptă între ele pe ideologie, ci lucrează împreună pentru a „curăța” scena politică de orice alternativă care propune „altfel de politică”.
Pentru România, miza este uriașă. Dacă acest model de campanie „trumpistă” devine norma, dezbaterea despre infrastructură, educație și sănătate va fi înlocuită definitiv cu un spectacol al urii, menit să țină electoratul divizat și sistemul neschimbat.