România e din nou într-un moment clasic de haos controlat. Fosta alianță s-a spart. PSD a ieșit din guvernare, a lăsat PNL-ul lui Bolojan să gestioneze interimatul și acum atacă din opoziție tot ce mișcă. AUR stă la pândă, USR e în continua lui luptă internă, UDMR își calculează interesele ca de obicei, iar PNL încearcă să țină piept pe cont propriu. Rezultatul? Un guvern interimar care încearcă să administreze țara, în timp ce PSD îl atacă în justiție pe toate fronturile.
Și aici începe partea grea.
PSD are o influență greu de quantificat asupra justiției. Nu e nevoie de teorii conspiraționiste. E suficient să te uiți la deciziile recente. Curtea de Apel București, condusă de Liana Arsenie (loială Liei Savonea), a suspendat joi șase hotărâri ale Guvernului Bolojan, exact la cererea PSD. Printre ele, inclusiv o HG care vizează persoanele cu handicap. Nu e un caz izolat. E un pattern. De fiecare dată când un guvern încearcă să miște ceva care deranjează interesele vechi, justiția intervine selectiv.
Hai să clarificăm o chestie importantă: ce are voie un guvern interimar să facă și ce nu.
Constituția e clară la articolul 110. Un guvern demis prin moțiune de cenzură continuă să administreze treburile publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. Nu poate da ordonanțe de urgență, nu poate legifera pe fond, dar poate emite hotărâri de guvern necesare pentru funcționarea instituțiilor. Legile organice trec prin Parlament, nu prin guvern. Și totuși, PSD atacă în justiție aproape orice mișcare a executivului interimar, de parcă ar fi un guvern ilegal. Nu e. E un guvern care încearcă să țină țara pe picioare cât timp parlamentarii se ceartă pe fotolii.
Și aici ajungem la situația catastrofală din justiție.
Avem o Curte de Apel București care funcționează ca un fief al Liei Savonea. Avem o CCR care se comportă adesea ca un actor politic, nu ca un garant al constituționalității. Avem judecători care, după ce și-au făcut pensii speciale și beneficii, se trezesc brusc foarte sensibili când vine vorba de reforme. Avem dosare care se lungesc ani de zile, infractori care scapă pe procedură, și o justiție care reacționează fulger când e vorba de interese politice, dar se mișcă greu când e vorba de corupție reală. Situația e șubredă. Nu e independentă. E selectivă.
Și în mijlocul acestui haos stă președintele Nicușor Dan.
Pare că stă pe margine. Nu e clar dacă vrea să fie președinte jucător sau observator. Nu intervine ferm, nu forțează clarificări, nu pune presiune reală pe instituții. Stă și se uită cum PSD atacă, cum justiția blochează, cum guvernul interimar se chinuie. Nu e poziție de președinte. E poziție de spectator.
Societatea civilă? Prezență slabă. În 2017, la OUG 13, oamenii au ieșit în stradă. Acum, când vezi suspendări de hotărâri care afectează inclusiv persoanele cu handicap, reacția e aproape inexistentă. Presiunea e zero. Și când presiunea publică dispare, puterea se simte liberă să facă ce vrea.
Iar deasupra tuturor stă Sorin Grindeanu.
Acest gândac politic pentru care încă nu s-a inventat spray-ul potrivit. Mereu prezent, mereu oportunist, mereu gata să atace din opoziție după ce a fost la putere. Un personaj care reprezintă perfect sistemul vechi: se adaptează, blochează, atacă și așteaptă să revină. Nu e un lider. E un simptom.
Așa arată România acum: un guvern interimar care încearcă să administreze, o justiție care intervine selectiv, un președinte care stă pe margine, o societate civilă lipsită de reacție și un PSD care atacă din toate direcțiile.
Și cât timp lucrurile rămân așa, nu ne putem aștepta la altceva decât la mai mult haos controlat.