România nu se luptă cu sărăcia. Nu e o țară de lumea a treia care nu are resurse, nu are potențial și nu are șanse. Are autostrăzi neterminate, spitale care cad pe oameni și școli care scot generații de analfabeți funcționali, dar problema fundamentală nu e lipsa banilor. E lipsa de educație, incompetența și corupția. Astea sunt cele trei bătălii reale pe care le avem de dat. Restul sunt simptome.
Hai să le luăm pe rând.
Prima și cea mai grea e bătălia cu educația. Nu vorbesc doar de școală, ci de capacitatea de a gândi critic, de a deosebi o informație de o minciună și de a nu cădea la prima narativă care-ți gâdilă orgoliul național. De aia prinde propaganda suveranistă atât de ușor. Când o dronă rusească cade pe un bloc din Galați și rănește oameni, în loc să vezi agresorul, vezi sute de comentarii care mută vina pe Ucraina, pe NATO, pe SAFE sau pe „globaliști”. Nu e nevoie de roboti. E nevoie doar de oameni care nu au instrumentele să filtreze o minciună repetată de o mie de ori. Educația proastă produce cetățeni vulnerabili. Și un popor vulnerabil e ușor de manipulat, ușor de polarizat și ușor de ținut în loc.
A doua bătălie e cu corupția. Nu cea abstractă, din discursuri. Ci cea concretă, care se vede în cazuri ca primarul PSD din Găujani. A declarat culturi calamitate 100% de secetă, a încasat despăgubiri de la stat, apoi a recoltat tone de porumb și floarea-soarelui fix de pe aceleași terenuri. Mai mult, a făcut parte din comisia care i-a evaluat propriile culturi. Când a fost prins, a zis că a plătit impozit pe banii ăia și că a fost „noroc de la Dumnezeu”. Asta nu e o excepție. E un simptom. Același tip de logică se vede și în justiție, unde dosare grele riscă prescripția după ce completele sunt schimbate peste noapte, iar răspunsurile oficiale sunt de forma „s-a realizat o reevaluare”. Corupția nu mai e doar furt. E un sistem care se protejează singur.
A treia bătălie e cu incompetența. Instituțiile care nu verifică, nu reacționează și nu își asumă. Direcția Agricolă care spune că nu are cum să verifice dacă fermierii care au luat bani de secetă au și recoltat. Curtea de Apel care răspunde cu formule goale când e întrebată de ce a schimbat un complet după patru ani de judecată. DNSC care, la un raport tehnic de phishing, te trimite pe un formular care nu e făcut pentru așa ceva. Incompetența nu e doar greșeală. E un stil de lucru. E reflexul de a trece responsabilitatea mai departe, de a se ascunde după proceduri și de a trata fondul problemei ca pe un detaliu enervant.
Aceste trei boli se hrănesc una pe alta. Lipsa de educație face corupția acceptabilă și incompetența suportabilă. Corupția blochează reformele care ar putea îmbunătăți educația. Incompetența face ca nicio măsură să nu fie aplicată serios. Și totul se învârte în cerc.
România are bani europeni, are poziție geostrategică, are oameni capabili. Nu e condamnată la subdezvoltare. E ținută în loc de aceste trei probleme structurale. Cât timp le tratăm ca pe niște detalii sau le ascundem sub sloganuri despre „economia slabă” și „lumea a treia”, nu o să ne mișcăm din loc.
Bătălia nu e cu sărăcia. E cu noi înșine.