Mă întreb, sincer, în ce peisaj mediatic și politic ne trezim în fiecare dimineață. Un fost deputat PSD, Cristian Rizea, condamnat la patru ani și opt luni de închisoare pentru corupție – da, ați citit bine, corupție, nu o simplă amendă de parcare! – se transformă, după ce a fost extrădat din Republica Moldova în aprilie 2023, în martir și jurnalist auto-proclamat la Parlamentul European.
Și ce moment a ales pentru acest solo dramatic? Discursul Maiei Sandu, decorată cu Ordinul European de Merit.
E ca și cum ai invita un infractor notoriu la o gală pentru etică și l-ai lăsa să țină discursul principal. Este de neconceput serenitatea cu care astfel de personaje reușesc să se infiltreze în instituții majore și să iasă la rampă.
Să te refugiezi în Chișinău din 2017, să fii condamnat, să fii declarat indezirabil pe 15 ani, și apoi să ajungi în plenul PE să strigi că Maia Sandu protejează „mafia drogurilor”! Bruxelles-ul chiar a devenit o scenă deschisă pentru orice… activist cu trecut întunecat?
Acest incident ridică semne de întrebare nu doar despre securitatea Parlamentului European, ci despre standardele de toleranță la ridicol. Rizea, care pretinde că este „jurnalist român”, a fost evacuat prompt de forțele de securitate. Dar întrebarea care rămâne în aer, ca fumul de țigară după un spectacol prost, este: cum a ajuns el acolo? Ce filtre au permis accesul unei persoane cu un asemenea istoric judiciar (condamnat în 2019 pentru mită de 300.000 de euro) în tribuna oficială? Dacă sistemul de acreditări al PE nu poate distinge între un jurnalist legitim și un individ disperat după notorietate, atunci instituția este mai vulnerabilă decât am fi crezut.
Oglinda Deformată a Presei Românești și Justiția Selectivă
Aparent, Rizea a profitat de un vid informațional, dar și de o anumită indiferență la nivelul sistemului. Să nu uităm contextul mai larg, cel care mă face să mă întreb dacă nu cumva trăim într-o comedie neagră. Mă gândesc imediat la Sorin Grindeanu, șeful PSD, cel care mai fusese fotografiat la masă cu un infractor căutat de poliție, iar ecourile scandalului s-au stins la fel de repede cum au apărut. De ce în România astfel de personaje rămân în funcții centrale, în timp ce în PE, cel puțin, cineva mai are reacția să-l scoată afară pe Rizea? Aceste evenimente par simptome ale unei societăți care a normalizat deja încălcarea flagrantă a standardelor de integritate.
În cazul Rizea, asistăm la o inversare a rolurilor: cel condamnat acuza oficialul ales. Este o tehnică veche, dar ineficientă la adevărații observatori: aruncă cu noroi în speranța că o parte se lipește de țintă. Faptul că Rizea a folosit această scenă pentru a lansa acuzații specifice despre „mafia drogurilor prin Oleg Pruteanu” arată o miză politică clară, construită pe terenul minat al suspiciunilor interne. Dar când acuzațiile vin de la un infractor confirmat prin sentință definitivă, ele capătă valoarea unei simple gălăgii de bâlci.
Indezirabil pentru 15 Ani, Dar Spectator la Democrație
Un detaliu crucial este statutul lui Rizea: extrădat în aprilie 2023 după ce i s-a retras statutul de refugiat și a fost declarat „persoană indezirabilă pentru o perioadă de 15 ani”. Așadar, o decizie fermă a autorităților. Și totuși, la scurt timp, iată-l în Parlamentul European.
Această discrepanță cronologică ne arată că birocrația, oricât de severă ar fi, este lentă și ușor de păcălit pe termen scurt. Întrebarea mea este: dacă ești indezirabil pentru 15 ani, ar trebui să nu ai acces în nicio instituție europeană, nu doar fizic, ci și prin acreditări de presă?
Mă întreb de ce nu au fost luate măsuri preventive mai stricte, având în vedere trecutul său. Poate că legea permite o anumită marjă de eroare sau, mai degrabă, sistemul nostru de control al accesului este bazat pe încredere, o monedă de care Rizea nu ar trebui să beneficieze.
Grindeanu, Rizea și Fantoma Corupției la Mesele Puterii
Mă întorc la paralelismul nerezolvat. Dacă scandalul Grindeanu – stat la masă cu o persoană căutată – a fost tratat cu aerul de „s-a întâmplat”, scandalul Rizea arată că spectacolul corupției nu se termină niciodată, doar își schimbă locația și personajele. Grindeanu încă este în funcție, în ciuda acelei imagini compromițătoare; Rizea, deși condamnat, găsește metode de a perturba scena publică europeană.
Aceasta este societatea pe care o construim: una în care trecutul penal devine un fel de „background noise” irelevant pentru cei care dețin pârghiile puterii sau, dimpotrivă, pentru cei care vor să șantajeze imaginea puterii.
De ce nimeni nu pune punctual piciorul în prag? De ce tolerăm ca figuri condamnate pentru încredere trădată să fie încă relevante în dezbaterea publică, fie că o fac din interiorul sau din afara instituțiilor?
Simplu: pentru că la noi, spectacolul contează mai mult decât substanța, iar scandalul de la Strasbourg nu este decât o etalare, forțată și ridicolă, a faptului că integritatea este încă o opțiune, nu o obligație, pentru clasa noastră politică.
Articol generat cu ajutorul AI. Verifică datele înainte de a le lua de bune.