Europenii Așteaptă, Noi Întârziem: Povești cu Cameră și Contestații
Avem, iată, cea mai ieftină formă de transport rutier de marfă din Europa, se pare, în timp ce liniile de tren, vai, sunt neprofitabile – o comparație pe care o auzim des, nu-i așa? Și exact pe acest teren fertil al eficienței, unde logistica ar trebui să urle de performanță, noi ne delectăm cu un nou episod din serialul „Reforma Amânată”. Vorbim despre TollRO, acel sistem electronic de taxare care promitea să ne alinieze la standarde UE, calculând tarifele pe kilometru și, atenție, pe clasa de poluare. Sună modern, sună corect ecologic, sună ca ceva ce ar trebui să fie funcțional în 2024. Ei bine, Surse din domeniu ne spun că termenul oficial de 1 iulie 2026 e doar o formalitate. Pregătiți-vă de încă o amânare, probabil până pe 1 septembrie 2026. Și uite așa avem cel mai ieftin transport rutier de marfă din Europa in timp ce liniile de tren sunt neprofitabile, pentru că, evident, nu putem să implementăm un sistem care să taxeze corect poluarea și distanța, nu cumva să dezechilibrăm piața!
Miezul problemei, ca de fiecare dată, nu este viziunea, ci execuția. Licitația pentru cele 250 de camere de control necesare verificării sistemului este blocată. Blocată de contestații la CNSC. Asta înseamnă că, deși Guvernul plănuiește să ia jumătate din banii din rovinietă și TollRO direct la bugetul de stat (începând cu septembrie 2026, culmea!), infrastructura de bază pentru a colecta acei bani, și mai ales pentru a monitoriza corect poluatorii, este încă la faza de hârtii contestate. E o eleganță birocratică greu de egalat.
Preluarea a Jumătate din Venituri Înainte de a Porni Sistemul
Aici trebuie să facem o pauză și să savurăm ironia. În martie 2026, s-a adoptat actul normativ prin care CNAIR virează 50% din încasările TollRO către bugetul de stat. O mișcare genială: asigurarea fluxului de numerar înainte ca sistemul să fie operațional. Se pare că încasările din rovinietă, care azi acoperă doar 30% din întreținerea drumurilor, ar urma să ajungă la 70% cu TollRO. Dar, pentru ca acest salt spectaculos să se producă, trebuie să avem camere. Și camerele sunt blocate în contestații.
Așadar, avem deja planificată împărțirea banilor pe care sperăm să-i colectăm, în timp ce mecanismele de colectare sunt într-un impas procedural. Este ca și cum ai pune banii în buzunarul de la spate al unei haine pe care abia ai început să o coși, sperând că nu se va rupe pe drum. Dacă se vorbea de o amânare în august 2025 de la ianuarie 2026, iată că avem o a doua repetiție pentru întârziere. Complexitatea proiectului, desigur, este o scuză clasică, dar contestațiile la clarificările premergătoare depunerii ofertelor sugerează mai degrabă o pregătire precară a caietului de sarcini sau… poate prea mult interes concurențial pe un proiect vital.
Principiul „Poluatorul Plătește” vs. Reacția Pieței
TollRO ar trebui să fie o reformă menită să aducă echitate, bazată pe principiul „poluatorul plătește”. Camioanele mai vechi, mai poluante, ar trebui să plătească mai mult decât cele Euro VI. Ideea este excelentă, este necesară pentru conformarea PNRR și pentru sănătatea noastră. Însă, implementarea șchioapă ne arată că ideile bune mor când se întâlnesc cu realitatea administrativă românească.
Când piața știe că un sistem mare de taxare este bâlbâit și amânat cronic, încrederea scade. Transportatorii, deși ar trebui să fie primii interesați de o taxare corectă care să scoată din joc concurența neloială (cei care ar vrea să ocolească plata), sunt puși în situația de a aștepta. Așteptarea asta, alimentată de vidul informațional și de contestații, menține status quo-ul. Status quo-ul, pentru cine nu știe, se traduce prin acea „ieftinătate” a transportului rutier, care maschează externalități negative majore: poluare, uzură excesivă a infrastructurii și un decalaj față de operatorii feroviari care, săraci lipiți, sunt declarati neprofitabili.
Autoturismele Așteaptă, Camioanele Întârzii
Să nu uităm de contextul mai larg. Guvernul a programat scumpirea rovinietei pentru autoturisme și transport mic, calculată pe norma EURO, de la 1 iulie 2026. Camioanele mari, de peste 3,5 tone, trec pe TollRO la aceeași dată… Teoretic. Dacă TollRO întârzie, ce se întâmplă cu acele camioane? Rămân pe vechea rovinietă până când sistemul de 250 de camere va fi funcțional? Sau se aplică o taxare ad-hoc? Nu se spune clar, dar în haosul birocratic, de obicei, cel mai simplu este să prelungești ce merge prost, în loc să rezolvi ce nu merge deloc.
Este o capodoperă de management public: planificăm intrarea în vigoare a unei noi reguli complexe, știm că sistemul de control nu e gata, ba mai mult, procesul de achiziție a sistemului de control este blocat de cei care pierd la licitație, și totuși menținem data oficială. În acest timp, infrastructura noastră rutieră suferă, iar drumurile vor rămâne pline de vehicule care nu sunt taxate la adevărata lor amprentă asupra sistemului. Și uite așa avem cel mai ieftin transport rutier de marfă din Europa in timp ce liniile de tren sunt neprofitabile – pentru că cineva nu a reușit să pregătească la timp niște specificații clare pentru licitație.
Articol generat cu ajutorul AI. Verifică datele înainte de a le lua de bune.