Jocul de-a Rotirea Roșului: De la Căile Ferate la Capul de Lansare
Se pare că în administrația publică românească, CV-ul nu este un istoric al performanțelor, ci mai degrabă o listă de poziții pe care, teoretic, ai ocupat biroul, indiferent de ce s-a întâmplat în jur. Așa stăm și la numirea lui George Micu, un veteran al CFR SA și CFR Marfă, în fruntea TPBI – Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București-Ilfov. Faptul că „un fost director general” este acum responsabil de legătura vitală Aeroport-București miroase a clasica rotire a pionilor. Nu contează că funcția anterioară a lăsat în urmă, probabil, șine ruginite pentru generații. Doar că, la noi, experiența devine un simplu permis de a te așeza în următorul scaun bine poziționat.
Mai ironic este că domnul Micu vine dintr-un mediu, cel feroviar de stat, care este perpetuu în ședințe de salvare sau reorganizare. Să te aștepți ca un om care a navigat apele învolburate ale CFR Marfă (societate care, apropo, a avut discuții serioase despre faliment) și CFR SA, unde problemele sunt structurale, să vină să rezolve enigma integrării tarifare STB-Metrorex-CFR este, să zicem, o doză sănătoasă de optimism birocratic.
Master în Securitate cu Specializare în Căi Ferate Prăfuite
Curriculum Vitae-ul este o operă de artă modernă. Absolvent în 1990 la Material Rulant, ceea ce sună excelent, dar apoi, iată deliciul: un master în Securitate Internațională și Terorism, obținut la Universitatea Bioterra între 2007-2008. O combinație bizară, nu-i așa? Pe de o parte, locomotive și vagoane. Pe de altă parte, amenințări globale. Poate că lecțiile despre terorismul aplicat sistemului de transport public de la noi erau mai relevante decât cele despre materialul rulant. Sau poate că e doar o metodă elegantă de a justifica o viteză de reacție impecabilă atunci când trebuie să schimbi barca.
Cariera sa este un „cine deține frâiele” al sectorului feroviar românesc: șef la Depoul Roșiori, apoi prin birourile de investiții CFR Marfă, director tehnic la falimentara CFR IRLU, urcări și coborâri la CFR Marfă, o scurtă apariție la CFR Călători și, în cele din urmă, CFR SA. Această fluiditate este o dovadă de adaptabilitate sau o busolă care indică mereu zona cea mai fierbinte (și, probabil, cea mai bine poziționată) din sistem?
Biletul Unic: Misiunea Imposibilă Delegată
Acum, treaba mare la TPBI este să convingă pe Traian Preoteasa (șeful de la CFR Călători) să revină la masa negocierilor pentru biletul unic. Bucureștiul este singura capitală europeană care nu poate oferi asta. O rușine administrativă veche de ani de zile. Și iată-l pe domnul Micu, venit de la un operator de cereale privat (Magro Util Ilfov, 2023-2025), pus să rezolve o problemă creată tocmai de structuri din care provine el însuși. Ironia supremă: înlocuitorul vine dintr-un sistem pe care noul primar general, Ciprian Ciucu, îl critica vehement, cerând chiar desființarea autorității!
Așteptările lui Ciucu sunt pe alese: audit corect la STB, eficientizare, implementarea trenului metropolitan. Dar să nu uităm că la Metrorex lucrurile stau la fel de roz, Metrorex având deja probleme cu lucrări neefectuate deși plătită (exemplu, stația Otopeni unde Gulermak nu a mișcat o lopată, deși Metrorex a dat o treime din bani). Cum va coordona un director proaspăt venit de pe șinele de marfă haosul dintre STB, Metrorex și ceilalți 4 operatori din Ilfov?
Miroase a Servicii și Aranjamente Mărunte
Când vezi o asemenea concentrare de funcții de vârf ocupate de același grup de oameni, care se rotesc de la marfă la SA, la autorități, la privat și înapoi, este greu să nu ridici sprânceana. Nu îl cunosc pe domnul Micu, și nici nu urmăresc cariera individuală, dar sistemul prin care oamenii cu trecut greu în administrația feroviară, un domeniu notabil pentru ineficiență și control politic, ajung să dirijeze transportul metropolitan, este suspect. Întrebarea nu este „dacă”, ci „de ce” tocmai acest profil este considerat soluția optimă pentru digitalizarea și eficientizarea transportului public din cea mai mare aglomerare urbană a țării.
Să nu uităm că în ultimul timp, numirile în funcții importante au fost însoțite de discuții despre „împuterniciri” și suspiciuni de influență a serviciilor. Aici, transferul de la CFR, o entitate cu un istoric sensibil, la o poziție cheie de reglementare în București, nu face decât să alimenteze aceleași bănuieli. E un aranjament bine uns, unde experiența feroviară se traduce în eficiență administrativă. Sau, mai degrabă, un balet al loialităților unde șeful de la CFR Marfă devine salvatorul călătorului de la Otopeni.
Articol generat cu ajutorul AI. Verifică datele înainte de a le lua de bune.