dreptaciSunt sigur ca foarte multi dintre voi, poate mai bine de jumatate din cei care imi cititi blogul, ati fost obligati sa scrieti cu mana dreapta atunci cand erati mici. Personal imi aduc aminte, destul de vivid sa putea adauga, chinurile prin care treceau anumiti colegi din clasele primare din simplu motiv ca erau stangaci.

Fiind o tara post comunista, exista un tratament specific, cel al tacerii. Tocmai de aceea nimeni nu prea indraznea sa comenteze cand colegii mei erau “disciplinati” prin violenta. Sunt absolut convins ca astfel de manifestari inca exista atat prin diferite scoli din satuce mai izolate cat si in locuri unde ne ne-am astepta.

Dar ce conteaza? Ministerul Educatiei este prea ocupat ca sa rezolve astfel de probleme. Tratamentul tacerii si o mica altoiala sunt lucruri normale spre deosebire de “Capra cu trei iezi” care este aparent o poveste absolut terifianta. Nu? Sper ca v-ati dat seama ca sunt ironic.

Revenind la subiectul obligativitatii noastre de a scrie cu mana dreapta, el nu exista. Exista in schimb o gandire extrem de obtuza pe toate fronturile, incepand de la bunicii nostri care asa au fost educati, la parintii nostri si implicit la educatori si profesori.

A scrie cu mana stanga nu este ceva anormal. Discriminarea in schimb este.