Dezvoltare rurală în 4 pași
|Imediat ce am publicat articolul despre importanța pe care o au consiliile locale în dezvoltarea rurală, am fost tras de urechi că vin cu reproșuri, dar fără soluții. Un fel de: „Băi, nu ne mai certa. Mai bine spune ce trebuie să facem.”
Nu știu dacă eu sunt cea mai potrivită persoană care să vină cu soluții pentru dezvoltarea rurală și buna funcționare a unui consiliul local, însă dacă ajută, mai scriu un articol în care mă concentrez pe soluții.
Sper ca articolul ăsta să fie citit măcar de către un primar, vice sau măcar un consilier local, din orice primărie din țara asta. Poate ideile pe care le-am înșirat aici ajung să fie luate în considerare în luarea unor decizii. Tocmai de aceea, voi sintetiza cât pot de scurt, cum se poate face un plan de dezvoltare rurală în numai 4 pași.
Pasul 1: Construirea unei relații cu oamenii
În primul rând este necesară înființarea unui grup de lucru format din câțiva oameni. Aici includem angajați ai primăriei, câțiva consilieri locali dar și oameni obișnuiți din comuna respectivă.

Grupul ăsta de lucru are ca obiectiv construirea unei relații strânse intre primărie, consiliu și oamenii din comună. Este necesară multă comunicare pentru identificarea problemelor locale, setarea unor obiective și construirea unei relații bazată pe încredere intre comunitate și administrație.
Oamenii trebuie să aibă încredere că problemelor și grijile lor sunt luate în considerare de către autoritățile locale. Încrederea nu se cumpără și nici nu apare din senin. Încrederea se câștigă prin construirea relației menționate mai sus.
Grupul de lucru trebuie să împartă populația în mai multe categorii (femei, bărbați, persoane în vârstă, persoane tinere, persoane bogate, clasa de mijloc, persoane sărace), să discute cu reprezentați din toate categoriile și să identifice probleme specifice fiecărei categorii.
După ce a fost stabilită o primă relație cu fiecare categorie, se pot organiza niște adunări formate din grupuri ceva ai numeroase de locuitori. În cadrul acestor adunări se discută problemele identificate și se caută soluții pentru rezolvarea acestora.
O mare parte dintre soluții s-ar putea să existe chiar local, chiar din partea altor locuitori. Din păcate, dacă nu exista comunicare, problemele continuă să existe. Trebuie să comunicați cu oamenii, să vedeți ce probleme au și apoi să cautați soluții împreună.
Dacă astfel de ședințe ar avea loc vom vedea cum se crează relații sociale mai puternice, cum apar proiecte, inițiative și start-up-uri locale.
Toate probleme pot fi depășite prin onestitate, cooperare și angajament. Este necesar cam un an pentru a parcurge această etapă.

Pasul 2: Asigurarea nevoilor de bază
Organizarea unui plan de dezvoltare nu se poate face fără lideri și responsabilitate.
Prin urmare, în pasul 2 trebuie identificam câțiva oameni care au leadership. Adică niște oameni care pot să conducă, să fie responsabili de coordonarea și implementarea unor proiecte, dar să facă asta în mod responsabil.
Grupul de lucru, alături de oamenii identificați, să le zicem coordonatori, vor analiza toate problemele identificate în primul pas și le vor împarți pe segmente în funcție de domeniu.
Problemele pot fi organizate în următoarele segmente:
- educație
- sănătate
- mediu
- generare de venituri
- dezvoltare culturală
Pentru fiecare dintre cele 5 segmente se poate implementa următorul proces operațional:
- identificarea proiectelor și programelor (ce se poate face efectiv pentru rezolvarea unor probleme)
- stabilirea priorităților acestora (trebuie văzut ce probleme sunt mai urgente și ce legături există intre ele)
- planificarea și programarea lor (de exemplu asfaltezi iar apoi tai asfaltul pentru canalizare, le organizezi din timp)
- analizarea resurselor existente pentru mobilizarea ulterioară și identificarea lipsurilor (ca să nu te apuci de treabă și să constați că n-ai ce trebuie)
- implementarea propriu zisă
- analizarea progresului proiectului
- evaluarea implementării și ajutarea proiectului dacă e necesar (trebuie văzut ce funcționează, ce nu funcționează, de ce și cum se poate rezolva)
Tot în acest pas, atunci când se face analiza unui proiect trebuie identificate care sunt resursele proprii, aici ma refer la ce resurse financiare sunt necesare pentru implementare, ce resurse sunt necesare pe termen lung din punct de vedere operațional, ce resurse umane sunt necesare, câți bani dar și resurse externe, precum fonduri de dezvoltare, credite, ONG-uri care se pot implica, fonduri guvernamentale, alte programe de dezvoltare etc
Există o mulțime de programare care pot fi accesate, atât prin agenții guvernamentale și europene dar și ONG-uri și asociații care pot ajuta la implementarea unui proiect. Consiliul local și grupurile de lucru trebuie să fie la curent cu toate aceste lucruri și să identifice ce programe pot fi accesate pentru obținerea de fonduri și/sau resurse externe.
Scopul celui de al doilea pas este de a se asigura că toată lumea are acces la nevoi de bază: servicii de sănătate publică, apă menajeră, educație și cultură dar și servicii sociale pentru categoria de oameni extrem de săraci care mor efectiv de foame.
Ideal e ca pasul 2 sa fie efectuat în maxim 1 an. În momentul în care serviciile de bază sunt implementate, se poate trece la următorul pas.

Pasul 3: Elaborarea unui plan de dezvoltare economică
Deși elaborarea unui plan de dezvoltare economică locală începe încă din pasul al doilea, abia în pasul trei trebuie să ne concentrăm atenția pe implementarea graduală a proiectelor identificate.
În acest pas trebuie să incurajăm oamenii să dezvolte diferite activități generatoare de venituri iar pe termen lung, o parte dintre bani se vor întoarce sub formă de impozite și taxe din diferite activități economice, investiții, construcții etc.
O comună este la fel de bogată precum locuitorii pe care ii are. Prin urmare, este nevoie de puțin spirit antreprenorial pentru a dezvolta economia locala prin cooperative, activități agricole, piețe locale, târguri, fabrici, export de produse și servicii.
Liderii aleși, adică coordonatorii, trebuie să-și asume responsabilitatea în găsirea și implementarea unor programe de dezvoltare economică. In felul asta, ne asiguram că toată lumea are un loc de muncă iar serviciile bază funcționează.
În momentul în care un om aflat în sărăcie este ajutat și are un acoperiș deasupra capului, acesta poate să devină productiv. După ce acesta devine independent din punct de vedere financiar, impactul asupra sistemului de ajutor social se ușurează, ba chiar mai mult, la rândul lui devine generator de venituri locale și ii poate ajuta pe alții.
Practic, prin dezvoltarea economică locală ne asiguram că toate măsurile implementate în pasul 2 rămân operaționale. Pentru a face asta trebuie să continuăm o serie de investiții în următoarele:
- educație (reabilitarea școlilor și a grădinițelor dar și dotarea lor cu echipamente și materiale didactice moderne)
- sistemul de sănătate (dispensar, cabinet stomatologic, clinică, centre de recuperare)
- infrastructură (rețea de apă potabilă, canalizare, electricitate, gaz, comunicații și internet, drumuri)
- sport și cultură (amenajarea bazelor sportive pentru cât mai multe activități, promovarea și dezvoltarea unor echipe oficiale, reabilitarea căminelor culturale și organizarea de evenimente culturale)
Un alt aspect foarte important al pasului 3 este monitorizarea atentă a progresului – „Progress out of Poverty Index” (PPI).
Trebuie să fim cu ochii pe diferiți indici prin care măsurăm sărăcia, mortalitatea, analfabetismul funcțional, nivelul de pregătire profesională, numărul de oameni care migrează din comună către orașe pentru o viață mai bună, gradul de dezvoltarea al activităților economice și asa mai departe.
Implementarea pasului 3 se face gradual, ideal între 2 – 4 ani.

Pasul 4: Eliminarea sărăciei și continuarea dezvoltării locale
Eliminarea sărăciei nu se poate face peste noapte, ci este nevoie de efort susținut.
Implementarea primilor 3 pași durează cam 4 – 5 ani iar dacă toate lucrurile au fost implementate corect, se ajunge la un nivel de dezvoltare economica suficient de mare încât comuna respectivă poate funcționa independent.
Din anul 5 putem începe scalarea la un nivel mai mare. Se poate face zone planning pentru sectorul imobiliar, se dezvoltă ansambluri rezidențiale, se incurajează construcția de case, atragerea de noi investitori și se elaborarea unor programare complexe pentru industrie medie și mare (fabrici, uzine, depozite).
Etapa asta e foarte complexă și depinde foarte mult de problemele identificate în primul pas, de poziția geografică și de potențialul industrial pe care îl are zona respectivă.
Durata de implementare este ideal să fie de maxim 5 ani, ca în final să avem 10 ani de organizare și implementare a celor 4 pași.
La finalul acestor 10 ani, comuna respectivă trebuie să fie un standard al dezvoltării în mediul rural.
Voi ce credeți, bat câmpii sau chiar este posibil tot ceea ce am scris aici?
Pe scurt da, bați câmpii, pentru că în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Ca idee tu vrei să rezolvi toate problemele societății, cu asta nu te poate contrazice nimeni, dar cam atât.
„Prin urmare, în pasul 2 trebuie identificam câțiva oameni care au leadership. Adică niște oameni care pot să conducă, să fie responsabili de coordonarea și implementarea unor proiecte, dar să facă asta în mod responsabil.” – cu sau fără lideri, ai nevoie de niște oameni care cunosc legislația și modul în care se atrag fondurile. Pe oamenii ăștia s-ar putea să nu-i găsești de angajat, iar dacă-i găsești să nu-i poți plăti destul de mult încât să fie dispuși să lucreze acolo.
„planificarea și programarea lor (de exemplu asfaltezi iar apoi tai asfaltul pentru canalizare, le organizezi din timp)” – sună bine, dar canalizarea și asfaltarea sunt investiții separate și se poate întâmpla ca prima să se împotmolească, iar a doua să meargă înainte. Așa ajungi să faci drumul înaintea rețelelor.
De multe ori lucrările de infrastructură fac parte din investiții mari, la nivel de județe – unul dintre ele e POIM și acum se desfășoară în județele Sibiu, Timiș, Bihor, Satu Mare și altele. S-ar putea să depindă destul de puțin succesul investiției și timpul de implementare de satul sau comuna X, fiind la nivel de județ. Deși aceste investiții au fost programate a se realiza în 4 ani, probabil în realitate va dura cam dublu, iar aici vorbim numai de apă și canalizare. Eu nu știu cum merg lucrurile într-o primărie, dar pasul 2, teoretic cred că ar putea fi pus pe hârtie într-un an. Adică ne propunem să … prin planul respectiv – acel plan, poate, ar putea fi realizat într-un an. De obicei de când se demarează o investiție și până la prima lopată trec minim 2-3 ani (licitații, contestații, autorizații avize etc.).
La oraș e mult mai complicat pentru că ai regii și diverși operatori cu diverse probleme – de exemplu termoficarea sau energia electrică merg în pierdere – și n-o să ai destui bani în bugetul local pentru a ataca toate direcțiile de dezvoltare simultan. Dacă vrei într-adevăr să îți faci o idee despre cum merg lucrurile poți urmări investițiile din orașul tău – când încep, care e sursa de finanțare, cum evoluează lucrările, unde apar blocajele și așa mai departe. Ai să vezi că sunt mecanisme complexe, nu e cum auzi în presă că x i-a dat mită lui y și aia a fost.