Nu pot să nu remarc incompetența manifestată de Guvernul României în procesul de digitalizare, mai ales în contextul impunerii obligației facturării electronice în sectorul B2B și B2G. Ceea ce ar fi trebuit să fie un pas înainte către eficiența administrativă s-a transformat într-un eșec monumental, alimentat de decizii luate cu o grabă care pare a fi lipsită de rațiune și de o lipsă evidentă de înțelegere a ceea ce presupune digitalizarea.
Într-o demonstrație clară de neglijență, autoritățile au ales să treacă cu vederea expertiza furnizorilor de software specializați în gestionarea și facturarea electronică, care ar fi putut oferi soluții testate și eficiente. În schimb, statul a preferat să se avânte în construirea unei platforme proprii, o platformă care, din păcate, se dovedește a fi nu doar ineficientă, ci și deranjant de dificilă de utilizat. Infrastuctura este precară, iar serverele par să se clatine sub povara cererilor.
În timp ce un obiectiv declarat al acestei mișcări era reducerea evaziunii fiscale, este dificil de trecut cu vederea posibilele motive ascunse. Comercializarea de certificate digitale, care pare să favorizeze firmele de partid, și atribuirea unui contract considerabil către Serviciul de telecomunicații speciale (STS) ridică semne serioase de întrebare cu privire la integritatea acestei inițiative legislative.
Analizând cu o critică mai aspră această inițiativă, devine evident că nu doar că a eșuat în atingerea obiectivului de eficiență administrativă, dar, mai mult, a devenit un exemplu negativ al modului în care statul poate afecta negativ progresul. În ciuda declarațiilor oficiale privind lupta împotriva evaziunii fiscale, implementarea haotică și lipsa de consultare cu specialiștii din industrie dezvăluie o atitudine iresponsabilă și neprofesionistă.
Este dificil de înțeles de ce autoritățile au ales să ignore expertiza deja existentă și să se avânte în construirea unei platforme proprii, care nu numai că a creat confuzie, dar și a oferit oportunități discutabile pentru anumite entități. Într-un moment în care ar trebui să încurajăm adoptarea tehnologiilor moderne pentru a facilita procesele, statul român pare să meargă în direcția opusă, complicând lucrurile și împiedicând avansul real.
În concluzie, este imperativă o revizuire critică și exhaustivă a modului în care autoritățile gestionează digitalizarea. Consultarea strânsă cu specialiștii din domeniu și revizuirea transparentă a proceselor sunt esențiale pentru a evita erori catastrofale și pentru a asigura că inițiativele guvernamentale contribuie cu adevărat la progresul societății, nu doar la beneficiul unor entități selecte. Acestea sunt, fără îndoială, observațiile mele critice și preocupările profunde cu privire la această abordare defectuoasă a digitalizării în România.