Tocmai am implinit 46 de ani si ma pregatesc de lansarea celei de-a treia carti. In urma cu 20 de minute m-a sunat impresarul. Era in extaz! Peste 60 de mii de oameni se calca in picioare la Arena Nationala. Se pare ca am subestimat forta esecului. M-am asteptat la maxim 10 ~ 15 mii de oameni, nu la 60 mii.
Am emotii. Pentru o clipa m-am panicat si i-am zis ca nu ma duc, insa a trimis deja gorilele dupa mine. 60 de mii de oameni asteapta sa le vorbesc iar eu n-am pregatit niciun discurs. Nu stiu ce sa le zic. Nu stiu nici macar ce vor sa auda. Imi este frica.
E normal. Succesele majore presupun esecuri pe masura. Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa ajung pana aici fara suturi in fund sau fara niciun compromis. Am bani, masini, doua gorile foarte loiale, un sofer disponibil 24/7, doua case de vacanta si o super vila langa Bucuresti. Totusi nu sunt fericit.
Am doi copii pe care ii vad mult prea rar, o nevasta care vrea sa divortam cu pretentii la jumatate din banii mei, un frate care nu-mi vorbeste de vreo 10 ani si niciun prieten.
Esecul e un stimul puternic.
Întotdeauna frica de eșec va fi un foarte mare stimul. Frica de eșec te face să muți munți când alții îți demonstrează clar că acel lucru nu este posibil.