„Super eroina” Societatii de Transport Bucuresti

In articolul precedent ma tot scuzam ca nu prea scriu pe blog, ca sunt demotivat si ca nu gasesc subiecte pe care le consider bune pentru a le scrie aici.

Astazi vin cu un material in care relatez o mica intamplare, zic eu, buna de mentionat.

Fiind o saptamana destul de ploioasa mersul pe jos nu era tocmai o idee buna. Prin urmare, m-am plimbat cativa kilometri cu STB-ul. Traseul obisnuit, de acasa pana la birou, arata cam asa: Autobuz din fata blocului pana la Piata Sudului, 5 minute de asteptat, apoi tramvai pana la Brancoveanu si inca 10 minute de mers pe jos.

In general este un drum pe care il detest din urmatoarele motive:

  • nu exista o ruta directa catre locul unde trebuie sa ajung
  • noile statii de autobuz sunt niste mizerii inutile (arata bine, din pacate sunt prea inalte si nu prea ofera protectie impotriva vantului si ploilor)
  • pasajul pietonal de la Sudului este semi inundat atunci cand ploua (also, pute oribil)
  • toata intersectia de la Sudului miroase puternic datorita canalizarilor si oamenilor care probabil isi fac nevoile pe unde au chef

Saptamana asta a fost pentru prima data cand partea urat mirositoare a disparut din peisaj. Poate este de vina nasul meu infundat, sau poate ploile din ultimele zile au spalat trotuarele, statiile si peretii pasajului pietonal, cert este ca n-am fost deranjat nici macar o secunda de miros, ba chiar mai mult, era curatenie peste tot.

Cireasa de pe tort a fost unul dintre angajatii Societatii de Transport Bucuresti. Mai exact, o super eroina blonda, trecuta de 40 de ani, conductor de tramvai, imbracata foarte elegant intr-o fusta neagra, cu tocuri si dotata cu un levier de aproape un metru.

La nici 2 secunde dupa ce a ajuns in statia de la Sudului, coboara din tramvai cu un levier in mana, se uita la mine zambind si merge pana la consola de macaz. Trage de levierul ala cu o singura mana, comuta macazul si apoi se intoarce la fel de fericita, urca in tramvai si ne vedem de drum.

Voi va puteti imagina faza asta? Un angajat STB, cu un zambet larg pe buze, imbracat super elegant, nederanjat de faptul ca trebuie sa comute cu ditamai levierul niste sine in statie. Eu am ramas blocat. In acel moment eram super incantat sa ii vad energia, insa in acelasi timp simteam ceva ura fata de STB si primarie.

Hai ca se poate.

Pasionat de IT, electronică și proiecte DIY?
Abonează-te la canalul meu de youtube!

Lasa si tu un comentariu!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.