Ultimatum cu efect de scenă: „La 20:00 la noi în sediu”
George Simion a anunțat cu toată gravitatea cuvenită că îl așteaptă pe Adrian Veștea la sediul AUR, la ora 20:00, pentru negocieri. Sună a moment de răscruce, nu? Un ultimatum, o invitație fermă, o demonstrație de forță. Numai că, dacă ai urmărit circurile politice din ultimul an, știi exact cum se termină treaba asta. Fix ca o partidă de poker între amici unde toți știu că se paiază fise de monopol. E aceeași rețetă pe care am văzut-o și în alegerile precedente: se strigă în gura mare, se amenință cu ieșirea din sală, se vorbește de „opoziție națională” și, la final, AUR votează sau nu votează în funcție de porția de funcții primită. Totul e mimat cu atâta patos, încât ai impresia că privești un film prost cu actori care au învățat replicile pe fugă.
Ce spune de fapt Simion? Că AUR este „deschis dialogului”. Că „nu urâm”. E aceeași retorică pe care o știm de pe vremea când PSD spunea că „nu și-a vândut țara”, dar vindea tot ce prindea. AUR se pozitionează acum ca partener de negociere, ba chiar ca posibil viitor premier, după ce luni întregi s-a dat de ceasul morții că „NU votăm sub nicio formă acest guvern”. Ori ești coerent, ori ești o extensie a sistemului. Iar din declarațiile lui Simion, nu mai e niciun dubiu de partea cui se situează. E partea sistemului pe care pretinde că-l combate.
Alegeri anticipate sau susținere mascată? Păi, cum?
„Vrem alegeri anticipate și suspendarea lui Nicușor Dan.” Sună radical, nu? Până la următorul paragraf, unde George Simion spune că „ne-am bucura să existe o nominalizare din partea AUR” pentru funcția de premier. Adică: vrem anticipate, dar dacă nu se poate, hai să negociem funcții. E un mecanism vechi de când lumea. Blufezi cu anticipatele, le folosești ca amenințare pentru a smulge cât mai multe concesii, dar în realitate nu îți dorești cu adevărat alegeri. Fiindcă alegerile anticipate, Doamne ferește, înseamnă risc electoral, pierdere de capital politic, și Dumnezeu mai știe ce surprize. Dacă AUR chiar și-ar dori anticipate, nu s-ar mai oferi la „dialog” constructiv cu adversarii pe care-i acuză că „au falimentat țara”.
E aceeași poveste pe care am mai auzit-o: se agită mult, se strigă „jos sistemul”, dar la final se urcă cuminte la masa puterii. Iar cerința suspendării lui Nicușor Dan este, în acest context, doar un cârlig pentru voturi populiste. Nu e o propunere serioasă, e un artificiu electoral. La fel cum a fost și cu „nu ne tăiem mâna pentru un guvern cu PSD”, replică pe care am auzit-o acum câteva ore, deși toată lumea știe că mâinile se vând la pachet, dacă prețul e corect.
„Nu există 233 de parlamentari fără coloană vertebrală” — exceptând AUR-ul, evident
O altă perlă: „Nu există 233 de parlamentari fără coloană vertebrală.” George Simion pare să uite că el însuși se oferă la negocieri cu exact aceiași oameni pe care-i acuză de „trădare națională”. Opoziția lui AUR este, cel puțin, flexibilă. „Stăm în sală, nu stăm, votăm, nu votăm, dar hai să mai vorbim.” E un dans pe care-l execută de ani de zile și pe care electoratul îl vede. Nu cred că mai păcălește pe cineva. Cu cât Simion vorbește mai mult de „coloană vertebrală”, cu atât pare mai evident că partidul său tocmai asta și-a pierdut.
Detaliul picant este că Petrișor Peiu, numărul 2 al AUR, declara în aceeași dimineață că „decizia noastră este să nu votăm guvernul Veștea”. Câteva ore mai târziu, Simion vine cu „hai să negociem, suntem deschiși”. Ăsta nu e un semn de trădare în interior? Sau e doar regia care s-a încurcat puțin? Probabil a doua variantă. E haos creat intenționat: dacă ești suficient de zgomotos și contradictoriu, dai impresia că ești imprevizibil. Impredictibilitatea, în politică, înseamnă că poți fi cumpărat oricând.
Presiuni, „avantaje” și promisiuni de funcții: dedesubtul adevărat
Partea cea mai interesantă o reprezintă acuzațiile legate de „mesaje din partea colegilor” în care s-au promis funcții pentru voturi. George Simion susține că „în AUR nu sunt trădători”. Desigur. Dar tocmai această afirmație ridică semne de întrebare. Dacă cineva din partidul vostru a primit deja astfel de propuneri, înseamnă că există deja o canalizare, o comunicare cu sistemul. Ori există „trădători”, ori sistemul își trimite mesajele direct la vârf. Și dacă Simion le primește și nu le denunță decât la nivel teoretic, atunci e parte din joc.
E fascinant cum toată această criză, cu guvernul Veștea care are nevoie de 233 de voturi, cu AUR care se joacă de-a opoziția, cu Nicușor Dan tras pe sfoară de toate părțile, e de fapt o piesă de teatru bine regizată. Se mimează un conflict dur, se mimează negocieri ultimative, pentru a crea iluzia că există dezbatere democratică. În realitate, e posibil ca totul să fie deja aranjat. Pentru că dacă chiar ar exista un blocaj real, am fi avut deja anticipate. Ori nu avem. Și nu vom avea. Pentru că nimeni, dar absolut nimeni din această gașcă politică nu-și dorește cu adevărat alegeri anticipate. Fiecare partid preferă să-și negocieze porția de putere la masa ascunsă, în spatele ușilor închise. Așa că, la 20:00, Adrian Veștea va sosi la sediul AUR, iar lumea se va uita uluită la „negocieri dure” care se vor solda, probabil, cu o înțelegere pe sub masă. Cine mai crede că asta e democrație, e în stare să creadă orice.
Articol generat cu ajutorul AI. Verifică datele înainte de a le lua de bune.